Cum să pierdeți în greutate sărindarea meselor

Pot să lucrez în sala de gimnastică cu frig - Profilaxie - June

Enoriaşii se împrăştiau pe la casele lor. Unii mai stăteau de vorbă zăbovind sub teii şi arţarii bătrâni din curtea bisericii Unii mai stăteau de vorbă zăbovind sub teii şi arţarii bătrâni din curtea bisericii împrejmuită cu zid alb de piatră. Toţi erau îmbrăcaţi de sărbătoare şi schimbau între ei priviri blînde, pri-etenoase.

  • Huluţă, Carmen
  • Credinte Si Superstitii Romanesti [ono3l0]
  • Pot să lucrez în sala de gimnastică cu frig Profilaxie Un stil de viață sănătos, în general, și activitatea fizică sistematică în special întăresc corpul și servesc ca o excelentă prevenire a diferitelor boli.
  • Vlăsia sau ciocoii noi: ediție ELTeC
  • Full text of "Oglinda Duhovniceasca Ier. Nicodim Mandita Volumul 3"

Părea că în oraşul acesta oamenii trăiesc în pace şi bună înţelegere. Ba şi cu oarecare har de veselie. Dar toate astea nu erau decît o simplă părere. Profesorul de liceu Peredonov, în mijlocul unui grup de amici, pri-vindu-şi din cînd în cînd interlocutorii cu obişnuita-i căutătură pie-zişă a ochilor săi mici şi buhăiţi dindărătul ochelarilor în ramă de aur, stăruia cu o convingere sumbră : — E limpede ca ziua. Dacă însăşi prinţesa Volceanskaia i-a făgădu-it Varei să pună o vorbă.

E absolut sigur, ce mai! Să te ia de nevastă, zice, şi-i scot imediat numirea într-un post de inspector. A ieşi t cumva o lege nouă care îngăduie căsătoria între fraţi şi surori? Ceilalţi izbucniră în hohote de rîs. Faţa lui Peredonov, rumenă şi de obicei placid-somnolentă, se contractă într-o schimă de ciudă. Iar tu gata, ai şi crezut, se arătă surprins Rutilov, adă-ugînd cu repeziciune : afirmaţii de astea gratuite se pot face uşor.

De ce nu te-ai dus chiar tu la prinţesă? M-am dus împreună cu Varea, dar n-am mai apucat-o acasă ; am întîrziat numai cinci minute ; ple-case la ţară şi se întoarce abia peste trei săptămâni ; mi-a fost impo-sibil s-o aştept atîta, trebuia neapărat să fiu prezent aici, încep exa-menele. Peredonov căzu pe gînduri. Interlocutorii lui îşi văzură de drum. Rămăsese numai cu Rutilov.

Este posibil să mergeți la sala de gimnastică cu o temperatură?

După dumneata ar merge oricare, confirmă Rutilov. Ieşind din curtea bisericii porniră agale prin piaţa nepavată şi pră-foasă. Peredonov îşi frămînta creierul. Se înfurie foc, dacă o las pe Varva-ra. Doar nu te legi cu ea să botezi pisoi.

Credinte Si Superstitii Romanesti

Să-ţi dea mai întîi postul. Pirostriile în cap poţi să ţi le pui oricînd. Dar ca s-o faci numai aşa, pe nişte vorbe goale, fără să ai ceva sigur în mînă, scris colea negru pe alb, cum vine asta? Să văd, adi-că, mai întîi numirea, că pe vorbe goale nu prea pun eu temei.

Iar după ce capeţi numirea, cunună-te cu cine vrei. Mai bine ai lua pe una din surorile mele — sînt trei, alege pe care ţi-o plăcea. Domni-şoare cu şcoală, deştepte, ţi-o spun fără laudă. Păi ce, se poate com-para Varvara cu ele? Nu le ajunge nici pînă la tălpi.

Pot să lucrez în sala de gimnastică cu frig

Ştii ce reprezintă Varvara ta? Poftim, mi-roase asta. Rutilov se aplecă, rupse o tulpină păroasă de măselariţă, o strivi în pumn cu frunze, cu flori galbene prăfuite cu tot şi după ce frecă ma-sa aceasta între degete o întinse sub nasul interlocutorului său.

  • Профессионалы Интернета стали глазами и ушами АНБ.
  • Calaméo - Demonul Meschin - Feodor Sologub
  •  - Он даже не служит у .
  • (DOC) Rugăciuni pentru adormiţi | stea emy - parbrize-24din24.ro
  • Pot să lucrez în sala de gimnastică cu frig - Profilaxie - June

Mi-rosul greu, neplăcut îl făcu pe Peredonov să strîmbe din nas. Deosebirea între oricare dintre surorile mele şi Varvara e ca deosebirea dintre canar şi pupăză. Fete agere la minte, pline de viaţă, pe oricare ai lu-a-o nu te lasă să moţăi. Şi tinere, domnule, cea mai mare e de trei ori mai tînără decît Varvara ta. Toate astea Rutilov le spunea, în maniera lui obişnuită, cu vorbi-rea-i sprintenă, grăbită, cu cum să pierdeți în greutate sărindarea meselor voios şi faţa zîmbitoare, în con-trast total cu înfăţişarea-i slăbănoagă; deşirat, îngust în umeri şi în piept, părea firav şi neputincios, iar părul lui spălăcit şi rar, tuns scurt, mijea trist şi jalnic de sub borurile unei pălării la modă, nou-nouţe.

Ia seama, să nu pierzi trenul cît mai sînt eu teafăr ; altminteri — ambiţioase cum sînt — chiar dacă te hotărăşti mai pe urmă, va fi prea tîrziu. Ştiu în-să, că oricare din ele te-ar lua cu deosebită plăcere. Aşadar, prinde momentul, stăruia Rutilov. Mi-ar trebui una grăsuţă. Încă de pe acum arată destul de durdulii, iar dacă nu s-au rotunjit complet, mai au încă timp. Cum se mărită, le şi vezi că încep să se îngraşe, ca sora lor dolofană mai mare, Larisa, o cunoşti doar, s-a făcut ca un cozonac.

Cunună-te chiar azi, sau, hai să zicem, mîine. Apoi te prezinţi acasă cu tînăra ta nevastă, şi gata. Nu zău, vrei să-ţi aranjez treaba asta chiar mîine seară? Pe ca-re o vrei? Peredonov izbucni pe neaşteptate într-un hohot de rîs sacadat.

Demonul Meschin - Feodor Sologub

Batem palma? Tot atît de brusc Peredonov încetă să rîdă şi zise posomorît, aproa-pe în şoaptă : — Mă denunţă, mizerabila. Ai să vezi ce bine potrivesc şi aranjez eu lucrurile Rutilov nu se arătă surprins de acest nou salt în creierul morăcănosului său inter-locutor şi reluă cu aceeaşi înflăcărare : — Nostim mai eşti, dar ce crezi ca ele n-au zestre!

Ei, ne-am înţe-les, nu-i aşa? Acum, eu mă reped acasă ca să aranjez totul acolo. Dar ia seama, să nu sufli nici un cuvînt nimănui, auzi, nimănui! Scutura mîna lui Peredonov şi se depărtă grăbit. Rămas pe loc, acesta se uita tăcut după el cum aleargă. Gîndurile îi alunecară la surorile lui Rutilov. După cîte îşi aducea aminte, erau nişte domni- şoare vesele, glumeţe şi zeflemitoare.

Un gînd indecent îi stoarse pe buze o strîmbătură de surîs pofticios, care apăru pentru o clipă şi se topi fără urmă. O nelinişte vagă i se furişă în suflet.

La alea, acolo, zestre de zece parale şi protecţie — tufă ; iar aici, cu Varvara — mă face inspector, mai tîrziu ajung poate şi director. Dar stînd aşa de unul singur începu să se plictisească.

cum să pierdeți în greutate sărindarea meselor

Îşi trase pălăria pe frunte, încruntă sprîncenele spălăcite şi porni grăbit acasă pe străzile nepa-vate, pustii, năpădite de ierburi şi floricele albe călcate în noroi. Cineva cum să pierdeți în greutate sărindarea meselor strigă încetişor cu vorbe pripite : — Ardalion Borisîci, nu treci pe la noi? Peredonov ridică privirea posomorîtă şi se uită mînios peste grilaj.

În livadă, la portiţă, stătea Natalia Afanasievna Verşina, o femeie mică, slăbuţă, cu faţa smolită, toată în negru, cu ochii şi sprîncenele negre. Ţinea în gură o ţigară aprinsă vîrîtă într-un ţigaret brun de cireş, surîzînd uşor, cu aerul femeii care ştie ea ce ştie, lucruri care nu se rostesc, dar numai gîndul la ele te face să zîmbeştî. Nu atît prin cuvinte, cît prin gesturi discrete, îl pofti pe Peredonov să intre în livada ei : deschise portiţa, îi făcu loc să treacă, zîmbi îmbietoare dar şi foarte hotărîtă, aratînd cu mîna — poftim, adică, ce mai stai.

Şi Peredonov intră, supunîndu-se gesturilor ei mute ca de vrajă. Cum să pierdeți în greutate sărindarea meselor ce înaintă cîţiva paşi pe cărăruia de nisip, cu privirea-i aţintită în pămînt se împiedică de nişte vreascuri ; se opri şi se uită la ceas.

Este posibil să mergeți la sala de gimnastică cu o răceală, dar fără febră?

Ceasul acesta îl avea de foarte mulţi ani ; dar şi acum, ca de fiecare dată în prezenţa altor persoane, ochii îi zăboviră cu plăcere asupra capacelor lui mari şi rotunde de aur. Era ora douăsprezece fără do-uăzeci de minute.

Lupu-şi schimbă părul dar năravul niciodată. Catina era un june, pe care natura îl înzestrase cu inteligenţă şi inimă.

Socoti că nu e nici un zor şi că ar putea să mai în-tîrzie un timp şi aici. Porni iarăşi, urmînd-o pe Verşina pe cărările plantate de ambele părţi cu tufe de coacăză, albă şi neagră, de agriş, de zmeură — acum despuiate de rod. Livada se înveşmîntase în galben predominant, înviorat doar de nuanţele policrome ale fructelor şi florilor tîrzii. Era plină de pomi roditori, de copaci obişnuiţi şi arbuşti, de felurite tufe : meri scunzi rămuroşi, peri cu frunza ovală, tei, vişini cu frunzişul neted-lucios, pruni, caprifoi.

Tufele de bozie erau încărcate de boabe roşii.

cum să pierdeți în greutate sărindarea meselor

De-a lungul gardului, muşcata siberiană se gătise în mantia ei de floricele roz-albe cu vinişoare purpurii. Armurariul îşi strecura printre tufe capitulele ţepoase, sîngerii. La capătul livezii, pe o latură a terenu-lui, se afla locuinţa : o căsuţă din bîrne, mică, cenuşie cu un singur apartament, a cărui sufragerie încăpătoare dădea direct în livadă.

Părea cochetă şi îmbietoare. Mai în fund se vedea o parte din gradi-nă. Acolo se legănau măciulii uscate de mac, scufiţe alb-gălbui de romaniţă, turtişoare galbene de floarea-soarelui, aplecate supus îna- inte de a se vesteji, iar printre plantele medicinale îşi înălţau umbre-luţele, albe — la fumăriţă, palvişnii — la ciocul berzei, şi înfloreau alb-gălbui piciorul-cocoşului şi scundul alior.

Văd că se duce mereu la biserica noastră. Am început s-o şi tachinez : de dragul cui, zic, te duci tu la biserica noastră? Roşeşte, tace. Să trecem în boschet, mai sporovă-im puţin acolo, propuse ea pe acelaşi ton de turuială precipitată, fă-ră nici o oprire. În mijlocul livezii, la umbra unor copaci rămuroşi, mijea un bos-chet vechi, cu geamlîc cenuşiu — trei trepte suiş, o podea năpădită de muşchi, o bordură joasă de scînduri, şase stîlpi de lemn rotund modelat la strung şi un acoperiş minuscul hexagonal.

Marta şedea în boschet, îmbrăcată aşa cum se gătise pentru biseri-că. Purta o rochie de culoare deschisă, cu fundiţe, care însă nu-i stă-tea bine deloc.

Mînecuţele scurte lăsau să i se vadă coatele colţuroa-se şi roşii, mîinile mari, puternice. Altminteri, era destul de drăguţă. Pistruile de pe faţă n-o dezavantajau.

Trecea dealtfel drept o fată drăguţă, mai ales printre polonezii ei, destul de numeroşi în locali-tate. Acum îşi făcuse de lucru cu chiseaua de fumat, încărcînd cu tu-tun tubuleţele de ţigări pentru Verşina. Ardea de nerăbdare ca Pere-donov s-o vadă astfel gătită şi sa se umple de admiraţie. Dorinţa aceasta se reflecta vizibil pe faţa ei naivă într-o expresie de amabili-tate prevenitoare. Dealtfel, o asemenea dorinţă nu părea deloc să fi izvorît din faptul că ar fi fost îndrăgostită de Peredonov.

Dar Verşi-na cum să pierdeți în greutate sărindarea meselor s-o căpătuiască cumva, dată fiind situaţia ei ingrată, de fată la vîrsta măritişului, într-o familie împovărată cu o droaie de copii mai mici.

Şi Marta voia să-i facă pe plac protectoarei sale, care după moartea soţului, mult prea înaintat în vîrstă, i-a oferit fetei şi frate-lui ei licean ospitalitatea casei sale, în care amîndoi se aflau găzduiţi de cîteva luni încoace.

Verşina şi însoţitorul ei intrară în boschet. Peredonov o salută ur-suz pe Marta şi se aşeză, alegîndu- şi locul în aşa fel încît spatele să-i fie ferit de suflul vîntului la adăpostul unuia dintre stîlpi şi totodată să nu-l tragă curentul la urechi.

Observă pantofii Martei, galbeni cu pompoane roz şi se gîndi că este fântâna de pierdere în greutate a tinerilor într-o cursă matrimonială.

Gîndul acesta îi răsărea mereu în minte ori de cîte ori se pomenea în compania unor domnişoare care se arătau amabile faţă de el.

cum să pierdeți în greutate sărindarea meselor

Nu ve-dea la Marta decît defecte : o groază de pistrui, mîinile mari cu pie-lea aspră. Ştia că tatăl ei, şleahtic de origine, ţinea în arendă un să-tuc la vreo şase kilometri de oraş. Venituri reduse, copii mulţi. Mar-ta absolvise gimnaziul, băiatul cel mare învăţa la liceu, ceilalţi copii erau încă mici de tot. Pe masă se aflau două sticle de bere, mai multe pahare, o cutie de tinichea cu zahăr, o linguriţă de alpaca cu urme de bere pe ea.

Verşina o privi pe Marta. Aceasta umplu un pahar şi îl puse în faţa lui Peredonov. Pe chipul ei plutea un zîmbet vag, despre care nu se putea şti dacă exprimă teamă sau bucurie.

Ațiputeafiinteresat