Obiective organificări pentru pierderea în greutate

obiective organificări pentru pierderea în greutate

Mai spre suprafaţă se găsesc muşchii sternohioidieni şi "pântecul" al omohioidului suprapuşi în partea inferioară de marginea anterioară a sternocleidomastoidianului. Suprafaţa mediană este ataşată la laringe obiective organificări pentru pierderea în greutate trahee venind în contact la polul superior cu constrictorul laringean inferior şi cu partea posterioară a cricotiroidului care o separă de la partea posterioară a laminei tiroidiene și cea a cartilajului cricoid.

Nervul laringean extern este median la această parte a glandei în drumul său spre cricotiroid. Sub trahee şi posterior acesteia, nervul laringean recurent şi esofagul se află în relaţie pe plan median.

Suprafaţa posterolaterală este alături de teaca carotidei suprapunându-se pe artera carotidă comună. Marginea anterioară subţire din apropierea braţului anterior al arterei tiroide superioare, înclină în jos median. Marginea poterioară rotunjită este ataşată dedesubt la artera tiroidiană inferioară unde are loc şi anastomoza acesteia cu braţul posterior al arterei tiroide superioare. Lobul tiroidei este în mod normal mult mai mult vascularizat şi adesea mai mare decât al doilea.

Welcome to Scribd!

Istmul conectează părţile inferioare ale lobilor, măsoară aprox. Uneori istmul poate lipsi.

alex pierdere în greutate

Acesta este uneori detaşat în două sau mai multe părţi. Glanda este acoperită de o capsulă subţire de ţesut conjunctiv din care pornesc septuri conjunctive în parenchimul glandular, împărţindu-l în mase cu formă şi mărimi neregulate care se numesc scăderea în greutate del ballard. Foliculi sunt separaţi de un ţesut conjuntiv lax, stroma, care conţine vase sangvine, limfatice şi fibre nervoase.

Lobulaţia este evidentă, mai ales la vârsta tânără, la adult limitele lobulilor se şterg. Este aprovizionată cu sânge oxigenat de două perechi de artere ale căror braţe se anastomozează reciproc pe suprafaţa sau în interiorul glandei.

Distribuţia lor este variabilă —de exemplu receptorii de tip beta 2 se găsesc numai la nivelul hipofizei şi hipotalamusului. Aparatul cardiovascular. HT cresc rata relaxării diastolice şi intensifică funcţia sistolică a miocardului, având un efect pozitiv asupra expresiei receptorilor β adrenergici. Rata depolarizării şi repolarizării nodului sinoatrial este de asemenea crescută ceea ce explică efectul inotrop şi cronotrop pozitiv al HT.

Artera tiroidiană superioară apare de o parte şi de cealaltă a glandei fiind primul braţ al arterei carotide externe. Aceasta aprovizionează porţiunea superioară, anterioară şi laterală a lobilor. Artera tiroidiană inferioară este braţ al trunchiului tirocervical dar care ia naştere din prima porţiune a arterei subclaviculare.

pierderea în greutate kimberly newman

Aceasta aprovizionează părţile posterioare, inferioare şi mediană pe fiecare parte a glandei. Arterele, intrând sub capsula glandei, se ramifică imediat în ramuri mici, scurte, de aceea irigarea sangvină a tiroidei este foarte abundentă. Debitul este reglat de dispozitive în forma de "perini" longitudinale ale intimei arteriorelor. Aceste formaţiuni, având în componența lor fibre musculare longitudinale, prin contractarea lor pot reduce lumenul vaselor.

Între arterele mici se observă adesea anastomoze. Uneori se întâlneşte şi a cincea arteră, artera tiroidiană anonimă, care nu are o pereche luând naştere din arcul aortic sau trunchiul brahiocefalic. Venele formează o bogată reţea pe faţa organului şi în partea frontală a traheei. Din acest plex se formează o venă superioară, una mjlocie şi una inferioară tiroidiană.

Transcript

Prima şi a doua se varsă în vena jugulară internă, iar cea din urmă în vena anonimă brahiocefalică stângă. O reţea de capilare se găseşte între epiteliul foliculilor tiroidieni şi endoteliul capilarelor limfatice, înconjurând astfel foliculii. Această vastă reţea de capilare vine în contact strâns şi cu membrana bazală a foliculului. Strâns legate la capilarele sangvine sunt numeroasele ramificaţii ale vaselor limfatice care străbat ţesutul conjunctiv interfolicular, adesea de-a lungul arteriorelor către o reţea de vase mai mari de sub capsula glandei.

De aici, 5 vasele limfatice mari ajung în ganglionii cervicali şi retrosternali de unde pleacă şi se varsă în ductul toracic şi ductul limfatic drept. În limfa tiroidiană s-a demonstrat existenţa unui conţinut mai crescut de radioiod decât în sângele venos tiroidian. Numeroase fibre nervoase postganglionare simpatice care derivă din ganglionii cervicali superiori, mijlocii şi inferiori ai trunchiului simpatic, penetrează capsula adesea împreună cu arterele.

Terminaţiile nervoase, majoritatea nemielinice şi mielinice, formează o fină reţea perivasculară în jurul foliculilor, având aspect de măciuc sau butoni. Fibrele nervoase colinergice parasimpatice sunt ramificaţii laringeale recurente ale nervului vag.

(PDF) PATOLOGIE TIROIDIANA | Diana Mateescu - parbrize-24din24.ro

Multe dintre acestea fac sinapsă cu vasele de sânge şi se presupune că ar avea astfel efect vasomotor. Aceste fibre parasimpatice pot fi parţial preganglionare întrucât tiroida poate conţine celule ganglionare.

În sprijinul inervaţiei vasomotorii există şi o reţea de fibre adrenergice care se termină în apropierea membranei bazale a celulelor foliculare. Unitatea fundamentală morfofuncţională a tiroidei este foliculul ce conţine o masă omogenă, vâscoasă, gălbuie numită coloid. Acesta este principalul constituent al masei totale a tiroidei, înconjurat de un singur strat de celule epiteliale. Forma lor este sferică, ovală sau poligonală. La copii, în general, sunt mai mici, se măresc în perioada pubertăţii, iar la adulţi se micşorează de obicei după vârsta de ani.

Uploaded by

Cantitatea şi consistenţa coloidului, precum şi forma celulelor sunt foarte variate, depinzând de starea funcţională a tiroidei. Tiroida sintetizează şi secretă doi hormoni iodaţi, esenţiali pentru satisfacerea necesităţilor țesuturilor periferice: tiroxina T4 şi triiodotironina T3. În sângele venos tiroidian, în afara acestor hormoni, se mai găseşte şi revers triiodotironina RT3. Pentru sinteza acestor hormoni, tiroida trebuie să primească cantităţi adecvate de iod exogen în afara altor constituenţi.

Este greu de precizat necesarul zilnic de iod, de altfel variabil în funcţie de conţinutul de iod al apei şi alimentelor, forma de prezentare, anumite preferinţe dietetice, activitatea organismului, vârsta, etc. Alimentaţia aduce iod sub forma organică şi anorganică. Din intestin iodul este absorbit rapid şi aproape complet intrând în fondul comun de iod anorganic al lichidelor extracelulare. Nu se cunosc rapiditatea absorbţiei şi nici forma 6 sub care se absoarbe iodul legat organic, dar se presupune că s-ar absorbi după ce s-a convertit în iod anorganic.

  1. Centrul de scădere în greutate vlcc din delhi

În compartimentul extracelular se găseşte deci numai o mică parte din totalul iodului din organism, cantitate care este reînnoită şi consumată de mai multe ori pe zi. Tiroida extrage doar cantităţile de iod necesare pentru sinteza hormonilor iodaţi, iar rinichiul elimină excesul de iod. De aceea, atunci când creşte aportul, scade extracţia fracţională de iod din lichidele extracelulare şi creşte excreţia urinară de iod, iar când scade aportul de iod creşte extracţia fracţională tiroidiană de iod şi scad eliminarile urinare.

ecoslim es verdad

Prin scaun se elimină zilnic aprox. Principalul organ care extrage iodul din lichidele extracelulare este obiective organificări pentru pierderea în greutate, care conţine de altfel şi cel mai important pol din organism normal aprox. Din cantitatea de aprox. Turnover-ul iodului organic tiroidian este foarte lent aprox. Biosinteza hormonilor tiroidieni are loc în coloid prin iodarea şi condensarea moleculelor de tirozină ale tiroglobulinei.

Tiroglobulina, precursorul şi depozitarul hormonilor tiroidieni, este o glicoproteină cu moleculă foarte mare, care constituie proteina majoră a coloidului folicular şi reprezintă aprox.

Biosinteza hormonilor tiroidieni se realizează prin secvenţa a patru etape. Tiroida prezintă un mecanism de transport activ al iodului din sânge în interiorul glandei.

Acest mecanism, denumit încă mecanism de sechestrare sau pompă de iod, introduce iodul în celulele foliculare împotriva unui gradient 7 electric. Iodul I- pompat activ se acumulează la baza celulei şi apoi difuzează de-a lungul gradientului electric negativ spre polul apical al celulei pentru a fi încorporat în proteine, sau se reîntoarce în lichidele extracelulare în condiţii de echilibru.

Stocarea și eliberarea hormonilor tiroidieni Tiroida este singura glandă endocrină care posedă mari depozite hormonale şi la nivelul căreia rata globală a turnover-ului hormonal este foarte lentă. În tiroidă compuşii iodaţi sunt stocaţi extracelular în molecula de tiroglobulină.

  • GLANDA TIROIDĂ Rapel anatomic, histologic şi embriologic Glanda
  • Proiect Basedow Graves - parbrize-24din24.ro
  • functionale si moleculare - PDF Free Download
  • Algae Conference
  • Chirurgie - ID:5c13dc5b57c91

Capacitatea de legare a hormonilor tiroidieni de către proteine plasmatice poate prezenta variaţii importante, deoarece concentraţia plasmatică a acestor proteine poate fi influenţată de o serie de droguri sau de boli. În cazul unor creşteri rapide şi susţinute ale concentraţiei plasmatice ale proteinelor transportoare concentraţia hormonilor tiroidieni liberi scade, deoarece scade rata intrării hormonilor în ţesuturi, iar scăderea concentraţiei plasmatice a hormonilor liberi stimulează secreţia de TSH, care activează secreţia tiroidiană şi măreşte concentraţia hormonilor tiroidieni liberi.

Metabolismul hormonilor tiroidieni Metabolizarea hormonilor tiroidieni poate fi afectată de diverse droguri sau în diverse boli. Arsurile, traumele, neoplasmele avansate, ciroza, insuficienţa renală, infarctul miocardic, stările febrile inhibă deiodarea. Inaniția de 24 ore scade nivelul T3. Reglarea funcţiei tiroidei 8 Rolurile importante deţinute de hormonii tiroidieni în reglarea metabolismului necesită o adaptare permanentă şi adecvată a ratei secreţiei lor în funcţie de necesităţile variabile ale organismului.

De aceea, activitatea glandei tiroide este reglată prin mecanisme extrem de eficiente, mai complexe decât cele care controlează activitatea celorlalte glande endocrine. Principalele acţiuni ale hormonilor tiroidieni sunt: 1. Creşterea excreţiei de azot, ca urmare a intensificarii catabolismului proteinelor musculare şi plasmatice şi scăderea rezervelor adipoase, consecutiv activării lipolizei.

De aceea, dacă nu se administrează cantităţii suplimentare de alimente, hormonii tiroidieni produc scăderi în greutate; 2. Scăderea sintezei de colesterol, dar mai ales activarea mecanismelor hepatice care înlătură colesterolul din circulaţie; 3. Creşterea absobţiei intestinale de glucoză, dar şi a catabolismului ei tisular, concomitent diminuând depozitele hepatice de glicogen; 4.

Hormonii tiroidieni produc iritabilitate, nelinişte; 5. Controlează creşterea şi dezvoltarea normală; 6. Controlează dezvoltarea gonadelor şi menţinerea activităţii lor normale; 7.

Welcome back

Poziţia centrală este deţinută de nivelul plasmatic al T3 şi T4 la nivelul adenohipofizei, care intervine în modsecundar la nivelul nucleilor hipotalamici secretori de TRH.

Calcitonina e un polipeptid format din 32 de aminoacizi ce e eliberat din tiroidă când nivelul calciului plasmatic e crescut. Rolul fiziologic al calcitoninei obiective organificări pentru pierderea în greutate probabil protecţia scheletului în perioada când nivelul calciului e scăzut.

Toate aceste trepte sunt reglate enzimatic sub controlul TSH. Enzima tiroidiană-peroxidaza- TPO catalizează treptele 1, 2, 3, 4. Toate cele trei proteine de transport sunt sintetizate în ficat. La omul normal numai 0. Numai forma liberă a hormonilor tiroidieni este activă la nivelul receptorului specific. Nivelul circulant al hormonilor tiroidieni este colerat direct cu nivelul circulant al TBG. Nivelul circulant al TBG este crescut în: stările de hiperestrogenism sarcină, administrarea obiective organificări pentru pierderea în greutate estrogen, tumori secretante de estrogeniporfiria acută intermitentă, infecţii hepatice, mielom, boli ale colagenului colagenozehipotiroidism, şi este scăzut la pacienţii cărora li se administrează androgeni şi steroizi anabolizanţi, glucocorticoizi în doze mari, în sindromul nefrotic, ciroza hepatică, acromegalia activă, hipertiroidism.

Secreţia zilnică de T4 este de 90 µg, pentru T3 25 µg şi rT3 30µg. T3 este de partu ori mai activ decât T4, iar rT3 este inactiv. Receptorii nucleari au o mare obiective organificări pentru pierderea în greutate de legare a T3 de 20 ori mai mare comparative cu cea a T4. La nivelul receptorului nuclear, T4 este convertit în T3. Complexul hormonreceptor creşte activităţile polimerazelor I și II ale RNA la nivelul DNA, accelerând sinteza de RNA mesager şi ribozomal şi formarea de proteine ribozomale şi enzime cu consecinţa asupra reglarii metabolismelor transportul de ioni, funcţia mitocondrială, metabolismul energetic, permeabilitatea membranei.

Hormonii tiroidieni controlează sinteza receptorilor altor hormoni catecolamine, glucagon. În absenţa hormonilor tiroidieni unele gene nu răspund la inductorul natural. Hormoni tiroidieni reglează creşterea, diferenţierea, dezvoltarea şi maturarea ţesuturilor şi organismului, realizând dezvoltarea normală programată de codul genetic. Hormonii tiroidieni au un rol important asupra dezvoltării sistemul neuronal şi al inteligenţei, stimulând axonogeneza, sinaptogeneza, orientarea spaţială a neuronilor, sinteza de NGF nerve growth factor.

Hormonii tiroidieni reglează creşterea lineară, stimulând secreţia de GH la nivelul celulelor pituitare somatotrope şi acţionează sinergic cu GH asupra producerii de somatomedine şi a hiperplazie condrocitelor.

cum să pierzi burta gras 4 săptămâni

Hormonii tiroidieni reglează metabolismul acizilor nucleici, proteinelor, hidrocarbonatelor, lipidelor, vitaminelor, membranelor şi calorigenezei. Hormonii tiroidieni modulează activitatea altor hormoni în special a GH, insulinei, glucagonului, steroizilor corticosuprarenali și catecolaminelor.

Hormonii tiroidieni reglează transcipţia şi translaţia sintezei proteinelor. Hormonii tiroidieni potenţeaza efectele insulinei, de creşterea a captării şi metabolizării glucozei, accelerând în acelaşi timp turnoverul şi degradarea insulinei, inducând hiperglicemie postprandială în hipertiroidism.

Repere anatomo-funcţionale ale glandei tiroide. Clasificarea afecţiunilor tiroidiene. Evaluarea funcţiei tiroidiene. Afecţiunile tiroidiene: Sindromul de tireotoxicoză.

Dozele mici de hormoni tiroidieni stimulează sinteza de glicogen, iar dozele mari induc glicogenoliza şi au rol permisiv faţă de efectul glicogenolitic al glucagonului şi catecolaminelor.

Hormonii tiroidieni reglează activitatea unor enzime ale metabolismului hidrocarbonat alfa-glicerol-fosfatdehidrogenaza, NADH şi în consecinţa stimularea glicolizei.

Dozele mari de T4 stimulează gluconeogeneza prin creşterea precursorilor lactate şi glicerat.

Hormonii tiroidieni stimulează sinteza, mobilizarea şi degradarea lipidelor. În general, degradarea este afectată mai mult decât sinteza, crescând lipoliza printr-un efect direct asupra ţesutului adipos prin intermediul sistemului AMP-c şi mărind efectul altor hormoni lipolitici catecolamine, GH, glucocorticoizi, glucagon.

Hormonii tiroidieni scad nivelul colesterolului plasmatic prin creşterea excreţiei fecale şi conversiunea în acizi biliari, stimulând de asemenea, turnoverul şi degradarea LDL low density lipoproteincare leagă colesterolului şi fosfolipidele. Din cauza efectelor stimulatorii asupra proceselor metabolice hormonii tiroidieni cresc nevoile de coenzime şi vitamine. În hipertiroidism cresc nevoile de coenzime şi vitamine. În hopertiroidism cresc nevoilede vitamine hidrosolubile ca tiamină, riboflavină, B12, C, iar conversiunea acestor vitamine în coenzime este deteriorată.

Metabolismul vitaminelor liposolubile este de asemenea influenţat de hormonii tiroidieni, în special sinteza vitaminei A din carotene şi conversiunea vitaminei A în retinen, pigment necesar pentru adaptarea la întuneric. În hipotiroidism creşte concentraţia de caroten, inducând culoarea galbenă carotenică a pielii. Vitamina D si E sunt deficiente în hipertiroidism. Hormonii tiroidieni cresc consumul de oxigen şi producerea de căldura, efecte atribuite clasic decuplării fosforilării oxidative printr-o rată crescută a respiraţiei mitocondriale, cu eficienţă scăzută a regenerării ATP.

Recent s-a dovedit că efectul calorigen al hormonilor tiroidieni este legat de activitatea enziemei Na-K-ATPaza membrane enzime Na and K-dependent adenosine triphosphataze.

Ațiputeafiinteresat